Dramatic, dar adevarat

Cind sefii pleaca in concediu, angajatii respira usurati, de parca se ia o piatra de pe inima. Unii se odihnesc in pace, altii lucreaza mai cu spor. Eu parca ar trebui sa ma odihnesc, desi numi doresc asta. Oare de ce unii oameni astepata cu de sila sa fie fortati sa se odihneasca. Stie ca asta are sai faca bine, dar in adins ignora acest fapt. Toata lumea ma intreaba cind imi iau concediu, iar eu inadins ii intreb pt ce? Stiu doar in sinea mea ca nu e corect asa, dar altfel nu pot sa raspund. De ce oare este asa de greu sa spunem ce gindim. Sa expunem in cuvinte ideile noastre. Unde e curajul nostru? A ramas in copilarie? Da, cred ca ma duc la munte in concediu. Urmatorul post va fi de la munte, ocolo va fi. Si sa nu ma intrebe nimeni pe urma cum a fost, pt ca nu voi suporta sa raspund :)